Lorina este voluntară cu istoric la Câmpulung Film Fest. Ne-a fost alături încă de la cea de-a doua ediție. Astăzi, ea are o poveste de spus despre festivalul de film din inima Bucovinei. Care e povestea, aflați din scrisoarea care a ajuns proaspăt în căsuța noastră poștală!
CÂMPULUNG FILM FEST şi cât de mult ai greşit că nu ai fost prezent
Despre Câmpulung Film Fest nu trebuie să vă explic prea multe, pentru că sunt sigură că știţi cu toţii despre acest festival, fiind foarte bine promovat pe reţelele de socializare. Nu ştiu pe câţi dintre voi share-urile noastre de pe Facebook sau Instagram v-au făcut curioşi să accesaţi şi să aflaţi mai multe şi nici nu mă gândesc că aţi fost prezenţi la proiecţiile de film, pentru că am fost acolo şi nu v-am văzut. Pentru cine a venit, te aşteptăm şi anul acesta. Aşa că, vă voi spune frumos că nu ştiţi ce aţi pierdut.
Eu recunosc că m-am înscris ca voluntar la acest festival, nu doar din plăcerea de a ajuta sau de a promova valorile oraşului, cât şi din dragostea pentru film. Şi nu mă refer la filmele de pe Netflix, ci la filmele artistice, care transmit mesaje profunde şi sentimente greu de descris în cuvinte, iar la CFF am avut ocazia să urmăresc ceea ce trebuie. Toate acestea au fost alese cu mare atenţie de către echipa coordonată de Bogdan Stamatin şi proiectate în diferite locuri din oraş, reuşind să creeze o altfel de atmosferă de vizionare. Nu cred că ştiţi despre ce vorbesc, dar imaginaţi-vă că vedeţi o poveste despre America sălbatică pe un tavan a unei săli de cinema uitată de lume sau un film adaptat vremurilor noastre, inspirat din „Moara cu noroc”, tocmai de pe dealul Runc, cu luminile oraşului în faţă sau documentare într-o piscină sau într-un templu evreiesc. Aţi văzut vreodată filme într-o biserică? La CFF a fost posibil acest lucru, şi nu orice fel de filme, ci unele dintre cele mai vechi filme din lume, iar pe lângă toate acestea, a adus şi un concert de pian ca să le acompanieze (filmele erau mute). A fost extraordinar.
Fiind o mare amatoare de animaţii de orice fel, la CFF am vizionat unele atât de bune, încât după doi ani încă mă gândesc la ele, pentru că m-au pus pe gânduri într-un mod profund. Şi nu, nu toate animaţiile prezentate sunt pentru copii. Pentru copii există o secţiune specială de filme şi piese de teatru.
Ca voluntar, am avut ocazia să cunosc şi să vorbesc cu regizori din ţară şi din afară, cu critici de film, cu actori, membrii ai Familiei Regale a României etc. Poate nu ţineţi neapărat să-i explicaţi unui regizor american de unde poate să-şi cumpere o îngheţată sau să mâncaţi pizza cu Principele Nicolae, dar poate vă place să vă faceţi prieteni. La începutul festivalului, toţi am pornit cu ideea, că timp de 4 zile, relaţiile dintre noi vor fi strict profesionale, iar singurul nostru scop era ca acest eveniment să fie reuşit, dar neaşteptat s-au creat prietenii. Echipele cu care am lucrat au fost extrem de bune şi muncitoare, cu care m-am înţeles minunat. La a doua echipă despre care vorbesc, am avut ocazia de a fi team-leader, adică aveam o responsabilitate puţin mai mare şi nu ştiu cum se face, dar m-am ales cu 4 fete cu care nu prea am avut contact înainte, dar care s-au dovedit a fi ascultătoare şi m-am putut baza pe ele. Acum suntem prietene toate şi da, încă vorbesc cu ele şi încă ne ajutăm reciproc.
Altceva fain despre CFF? Există party-uri. Cele anuale din curtea Muzeului Lemnului, parcă sunt din altă lume, te fac să uiţi total că te afli, de fapt, în centrul oraşului. Mai sunt şi altele, toate foarte reuşite. Practic, Câmpulung Film Fest este ca un mini-Cannes Festival, în care ţinuta nu este obligatorie.
Mai pe scurt, Câmpulung Film Fest a demonstrat se pot întâmpla şi altfel de evenimente, iar timp de patru zile, oraşul nostru îşi schimbă culoarea şi monotonia, fiind de o veselie aparte.
