Contact Us

Use the form on the right to contact us.

You can edit the text in this area, and change where the contact form on the right submits to, by entering edit mode using the modes on the bottom right. 

Festivalul comparativ de film de la Câmpulung Moldovenesc

Diseară începe filmul - Voiajul către lună

Blog

 

BLOG

Diseară începe filmul - Voiajul către lună

Bogdan Stamatin

le-voyage-dans-la-lune.png

În 1902 umanitatea a atins suprafața satelitului său natural. Cel putin sute de oameni s-au bucurat de această călătorie în interiorul nu a unei capsule de metal, ci a unui teatru călduros în inima Parisului, teatrul al cărui patron era chiar Georges Méliès.

Multe s-au discutat de-a lungul anilor despre poziția filmului Le voyage dans la lune în istoria cinematografiei. Mulți îl notează ca reprezentând primul film science-fiction. Este destul de clar că Méliès s-a inspirat din H.G.Wells și Jules Verne în producerea poveștii din spatele Călătoriei. E discutabilă însă această calitate, ținând cont de faptul că Méliès abordează prima oară știința astronomiei într-un film din 1898, Le Reve D'un Astronome, iar știința în Călătoria Către Lună se oferă privitorului ca parodie sau, în mod ironic, ca și context în care magicul apare. Alte voci au argumentat inovația narațiunii non-liniare în film. Vedem luna înțepată în ochi de capsulă, iar apoi vedem încă o dată aceeași scenă din altă perspectivă.

Sigur, în cele din urmă, s-a vorbit mult despre numeroasele tehnici cu careMéliès a revoluționat tehnica filmării și a montajului- arret de camera, spre exemplu, triumfa printre aceste tehnici în scenele în care solenoizii dispar într-un nor de fum. Altă tehnică, superbul realizat pseud-tracking shot, numit așa pentru că nu camera este cea care se apropie de subiect, ci subiectul (luna), montat pe sine, se apropie de cameră.

Dar pentru a înțelege masivitatea acestui proiect, cel mai scump film realizat până atunci, la 10.000 de franci vechi, precum și pentru ce a însemnat el pentru cinematografie trebuie înțeleasă nu doar destinația(luna), ci și pământul (Méliès).

De-a lungul carierii sale Georges avea să producă mai mult de 500 de filme, dar el își începuse cariera în sfera specatcolului și a magiei de scenă. Se îndrăgostește rapid de ideea de film și le oferă fraților Lumiere o mică avere pentru a le cumpăra aparatul de proiectare. În scurt timp își face propriile filme, perfecționând tehnica montajului. El părăsește formatul explorat de cineaștii de dinaintea sa, documentarul, și intră filmul ficțional narativ, scènes composées . Urmează construcția unui uriaș studio cu acoperiș de sticlă. Întreaga acțiune a filmului Călătoria către Lună e filmată în această lumină naturală. Acum, din experiența sa de director al unui teatru, Méliès preia iubirea pentre Féerie. Acest mare personaj al secolului 19 dictează un teatru euforic, caracterizat de costume scumpe, decoruri voluptoase, efecte date de mecanisme elaborate și de un cadru mereu fantastic. Toate aceste elemente, devin, ușor de înțeles, o marcă a filmelor lui Méliès.

E ușor să adopți o analiză simplă anti-imperialistă: Profesorul Barbenfouillis, jucat de Méliès însuși, abundă în ridicol. Tot cadrul societății științifice e făcut să pară scufundat în ceremonial, într-o solemnitate jucată și în senilitatea membrilor. Ce alt cadru să nască un asemenea proiect? Pământul este apoi transformat într-o fabrică imensă pentru a susține invenția, hranită de truda claselor muncitorești. După ce glonțul orbește luna (omul e gata să brutalizeze și imaginarul încă virgin al acestei noi lumi), el incearcă să i se adapteze. Dar nu este binevenit și este rapid eliminat din sistem, nu fără ca să apuce să ucidă și să ia sclavi. Ajunși pe pământ înapoi bătrânii invovatori sunt celebrați, încingând o oră în jurul ”Științei” încadrată de următorul anunț ”Labor Omnia Vincit”.

Aici începem să vedem numeroasele straturi care alcătuiesc aceste 12 minute de film. Avem o afirmație Labor Omnia Vincit, Truda care se anunță, după modelul revoluției industriale, răspunsul la toate problemele omului modern. O reacție posibilă e tocmai cea mai de dinainte, cinică, critică, distructivă. Decadentismul simbolic vine aici ca mișcare și propune un nou drum, departe de înstrăinarea și de vacuitatea resimțită de intelectualii francezi la sfârșit de secol. Preferința lui Méliès este însă alta, patafizică.

Patafizica propune o trăire a realității, nu dincolo de știința sau de ceea ce e verificabil, ci simultan cu ea. Prin patafizică putem înțelege cum în imaginile lui Méliès, omul de știință se îndrăgostește de trăirea de a fi pus în fața misterului. Universul apare ca o zeiță a cunoașterii în 1898 în Le Reve D'un Astronome , iar în Călătoria sub forma numeroaselor apariții din timpul nopții trăite pe lună. Uneltele prin care cunoaștem lumea sau prin care o înrobim (telescopul, glonțul) devin, prin regia lui Méliès porți către o lume fantastică în care omul, suspendat deasupra întregii istorii în vârful lunii, își permite un bine-meritat moment de visare și de contemplare -urmat de o întrebare mai complexă : ”Unde merg de-aici?, sau mai simplă: ”Labor Omnia Vincit?”.

Astfel în 1902 umanitatea părăsește, într-adevăr pământul. Privind stelele vreme de mii de ani ne-am căutat destinul în intimitatea propriei imaginații. Începând cu această Călătorie către Lună ni-l căutăm împreună, în sala de cinema.

Alin Rotaru Segal