Contact Us

Use the form on the right to contact us.

You can edit the text in this area, and change where the contact form on the right submits to, by entering edit mode using the modes on the bottom right. 

Festivalul comparativ de film de la Câmpulung Moldovenesc

Filmele preferate din 2016 ale echipei Câmpulung Film Fest

Blog

 

BLOG

Filmele preferate din 2016 ale echipei Câmpulung Film Fest

Bogdan Stamatin

Slujnica / The Handmaiden - Chan-wook Park - Coreea de sud

Un film care explică pe-ndelete profunzimea unei expresii celebre, tot din cinematografie: «Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește bani». E despre arta narativă dusă la sublim. Aceeași întâmplare povestită din trei perspective diferite, toate suprinzătoare, fără să-și piardă o fărâmă din credibilitate. Nu mai zic că filmul mustește de erotism de la un capăt la celălalt. Până și scena de lesbianism este povestită din două unghiuri diferite și te obligă să exclami: «A-haaa, deci așa era!». Nu în ultimul rând, un film cu imagini puternice, milimetric îngrijite, memorabile.
— Cezar Pădurariu

One More Time With Feeling - Andrew Dominik - Marea Britanie

One more time with feeling aduce spectatorul in fata unui taram lirico-narativ a carui decodificare incepe de la primele acorduri. Transcederea spatiala a muzicii cu care Nick Cave si-a obisnuit asculatorii se face prin filtrul durerii pierderii. La fel ca in cazul lui David Bowie suntem in fata unui testament elogiu. Monocronismul imaginii este dublat de un close-up care vine sa intareasca visceralitatea trairii. Spectatorul este pus in fata unei estetizari a disectiei sufletesti pe care Nick Cave alege sa o faca prin muzica alaturi de cei de la The Bad Seeds.
— Ioana Hanchevici

Toni Erdmann - Maren Ade - Germania

Întrucât nu am văzut Manchester by the Sea, La la land, Moonlight, Lion, Jackie și Juste la fin du monde (din varii motive), am să aleg Toni Erdmann. Și asta pentru că e un film care transpune alienarea într-o manieră sensibilă și totuși comică, reușind să spună în cele aproape trei ore (care pot părea lungi) mai multe povești de viață, întretăiate de același sentiment al izolării, al depărtării de ființa proprie.Toni Erdmann rămâne în privitor o entitate la care am putea apela cu toții în momentul în care atingem cel mai de jos prag al minții.
— Alina Agafiței

Rogue One: A Star Wars story - Gareth Edwards - USA

Rogue One: A Star Wars Story prezintă un nou set de personaje care acționează în universul pe care mulți dintre noi il știm pe de rost. Nu există niciun erou, doar o mână de oameni care luptă cu tot ce au împotriva unui inamic atât de puternic, încât totul pare a fi fără speranță.
Filmul fiind situat între cele două serii ale lui George Lucas, vine ca o construcție fresh cu o abordare total diferită, o abordare care totuși îmbină elemente din ambele trilogii. Acțiunea este construită meticulos, acaparând o mare parte a filmului. Oftezi dezamăgit «Oare se întamplă ceva?», ca la finalul ultimelor 30 de minute să spui împăcat «A fost exact ce trebuie».
Filmul ăsta se joacă cu tine.
— Rareș Florin Ionescu

The Salesman - Asghar Farhadi - Iran

In The Salesman, Farhadi face o paralela cu «Moartea unui comis voiajor» a lui Arthur Miller. Willy Loman isi creeaza o viata paralela. A simula inseamna a produce simptome, iar in ultima instanta duce la clash-ul dintre doua realitati . Emad si Rana se confrunta si ei cu o trauma. Dezechilibrul, distrugerea calmului initial sunt ilustrate prin juxtapunerea scenelor din piesa lui Miller (in care cei doi au un rol) si viata acestora de zi cu zi.
— Mădălina Timu

Inimi cicatrizate - Radu Jude - România

Pentru picturalitate si poezie, pentru toate momentele in care as fi vrut sa opresc cadrul pentru o clipa, pentru densitatea mortii si a vietii si a apusurilor
— Antonela Ungurianu

Juste la fin du monde - Xavier Dolan - Canada

ct_27092016_juste-la-fin-du-monde.jpg
În artă, «Familia» oferă unul dintre cele mai suculente cadre pentru exploatat conflicte. Intensitatea ciocnirilor dintre personaje se dublează când între ele există o retea subterană de legături instinctuale.
În «Juste la fin du monde», familia este un bolovan imens sub care se ascund amintiri, secrete și suferință. Ați putea crede că vorbesc despre «Tânăr și neliniștit», însă pentru că la comandă îl avem pe cel mai excentric tânăr regizor al lumii - canadianul Xavier Dolan, ce-avem aici e o sufragerie, o după amiază și cinci personaje prinse în cel mai bine regizat meci de emoții pe care l-am văzut în ultimii mulți ani. Bașca că, out of the blue, pe la mijlocul filmului cântă «Dragostea din tei», la maxim. Sfârșitul lumii, clar!
— Bogdan Stamatin

Les beaux jours d'Aranjuez - Wim Wenders - Franța

Pentru setea față de originar, pentru explorarea ființei umane dincolo de limitele existenței, pentru puterea de a te străpunge și de a te face să trăiești sublimul totodată. Un dialog visceral despre frumusețe și despre ceea ce înseamnă a iubi, o călătorie de la început la sfârșit a ce există mai blând și abisal, mai spontan și real în noi. O sinestezie revelatoare și o elasticitate a timpului.
— Andreea State

Arrival - Denis Villneuve - USA

IMG_1519.JPG

 "Post-truth. In lucrarea sa controversata <<Welcome to the desert of the real>> filosoful sloven ,Slavoj Zizek, afirma despre societatea moderna <<Ne simtim liberi pentru ca ne lipseste intocmai limbajul cu care ne-am putea articula neliberatea>>* . Daca ati urmarit catusi de succint principalele headline-uri ale anului 2016 ati putea foarte bine sa va gasiti, acum , in prag de sarbatori, cu un gust amar in gura. Deschideti televizorul pe orice canal international de stiri  si, cel mai probabil veti auzi voci excentrice care deplang ,cat se poate de patetic, esecul Natiunilor. Conflictul sectarian, teroarea, ura, reapar in forme cate se poate de grotesti, influentandu-ne imaginarul de zi cu zi. Ati putea, urmarind fenomenul Brexit sau rezultatul prezidentialelor americane sa concluzionati ca umanitatea este insuficient de matura pentru a face fata provocarilor acestei generatii. Nu va pierdeti speranta. Mergeti si vedeti Arrival , poate cel mai profund film S.F. pe care civilizatia noastra l-a vazut de la capodopera lui Kubrik , 2001: O odisee spatiala, incoace (afirmatie care asteapta sa fie, inca, desfiintata). Regizorul-poet din Quebec , Denis Villeneuve, premiat in 1998 cu Un Certain Regarde ne aduce ecranizarea romanului lui Ted Chiang, castigatorul a 4 premii Nebula.  Mie , personal, imi parce ca filosofia pe care se monteaza acest film reflecta principalul Zeitgeist al perioadei prin care trecem. Si ofera si o solutie, cam idealista, e adevarat. O cale  prin care umanitatea noastra poate supravietui relativismului contemporan. Descoperirea unui act de comunicare cu adevarat transcendent, folosiind un limbaj cu adevarat universal. Aceasta este premiza filmului pe care vi-l recomand. Insa, mai aproape de noi,se poate spune ca acesta film pune o alta intrebare, mai umana: <<ce sunt eu, in afara timpului?>>."

Slavoj Žižek, Welcome to the Desert of the Real. (London: Verso, 2002), p2.

- Alin Rotaru-Segall